Sanctuarul istoric al incasilor a fost declarat una dintre noile şapte minuni ale lumii Poziţia exactă a cetăţii Machu Picchu, construită în jurul anului 1450, la 2.430 de metri altitudine,
Sanctuarul istoric al incasilor a fost declarat una dintre noile şapte minuni ale lumii Poziţia exactă a cetăţii Machu Picchu, construită în jurul anului 1450, la 2.430 de metri altitudine, a fost unul dintre cele mai bine păzite secrete militare ale civilizaţiei incaşe.
Oraşul nu a fost locuit decât 100 de ani, fiind abandonat după ce imperiul a fost cucerit de conchistadorii spanioli. Deşi se află la numai 70 de kilometri de capitala incaşă, Cuzco, din cauza vegetaţiei abundente şi a amplasării pe un platou stâncos ce nu poate fi observat decât din avion, citadela a fost de negăsit pentru europeni timp de peste 350 de ani.
Primii europeni care şi-au lăsat numele săpate în zidurile cetăţii Machu Picchu au fost Enrique Palma, Gabino Sanchez şi Augustin Lizarraga, care au încrustat şi data la care au descoperit oraşul incaş părăsit: 14 iulie, 1901.
Prin anul 1904, un inginer englez, cunoscut numai sub numele de Franklin, a notat în jurnalul său de activitate că a zărit ruinele unei "cetăţi de piatră" de pe un versant vecin. El i-a povestit unui misionar creştin originar din Plymouth, iar acesta a raportat totul Universităţii Yale.
Rectorul de atunci a decis să verifice informaţia şi a trimis un tânăr profesor de arheologie, Hiram Bingham, să exploreze zona. Acesta este considerat adevăratul descoperitor al cetăţii pierdute a incaşilor, întrucât el a făcut săpături şi a cartografiat locul, raportând totul Societăţii Britanice de Geografie, care a popularizat descoperirea în anul 1913.
De-a lungul celor cinci ani cât a cercetat ruinele, Bingham şi-a făcut relaţii cu toţi oficialii de vârf din Peru şi a obţinut permisiunea scrisă de a "împrumut
