Dacă francezii au Valea Loirei, traseu legendar presărat cu edificii medievale, nemţii au o replică pe măsură Ajuns prima dată în aeroportul din Frankfurt, ai senzaţia că Germania

Dacă francezii au Valea Loirei, traseu legendar presărat cu edificii medievale, nemţii au o replică pe măsură

Ajuns prima dată în aeroportul din Frankfurt, ai senzaţia că Germania înseamnă doar o reţea uriaşă ţesută de Autobahn. O mare de maşini, care parcă plutesc pe câte şase-şapte benzi, se întretaie, se desprind şi se reunesc într-o coregrafie perfect coordonată şi la 150 de kilometri pe oră.

Dincolo de Wiesbaden însă, ieşi din iureşul autostrăzii şi te trezeşti direct în atmosfera idilică a Văii Rinului. Cu ochii pironiţi pe indicatoarele impecabile, amplasate cu rigoare matematică, încerci să nu te încurci între Hofheim, Hocheim, Russelsheim, Ingelheim, Geiseheim şi Rudesheim. Marcajele de un alb dureros de strălucitor te duc însă unde trebuie.

În Rudesheim mai întâi. Un orăşel istoric, cu străduţe pline de magazine, cu cafenele şi "Drosselgasse", zonă pietonală celebră pentru amatorii de suvenire sau pentru cei care se dau în vânt după o combinaţie tipic germană, un soi de clătite cu nutela.

Lorelei, nimfa Rinului

Dealurile care mărginesc valea sunt pline de vii şi castele, de parcă, de plictiseală, nobilii germani mai trânteau câte un castel pentru a avea unde să se veselească şi să ţină atâta bunătate de vin. Kilometrul şi castelul.

Pe dreapta, pe stânga, în pădure, de sus, de pe stânci sau din apă - cum este cazul castelului Pfalzgrafenstein, situat în mijlocul fluviului, lângă Bacharach - răsar construcţii ce arborează fiecare steagul cu blazonul propriu. Pe malul apei, o iarbă verde ca un gazon englezesc, flori şi case minione care parcă

ieri au fost văruite, curăţenie impecabilă.

Către Koblenz, la câţiva kilometri de