A fost căndva o stradă animată cu ziarişti şi fotografi care alergau repede spre redacţii, cu businessmani nervoşi să oprească un articol calomnios - e vorba despre Strada Sărindar.
A fost căndva o stradă animată cu ziarişti şi fotografi care alergau repede spre redacţii, cu businessmani nervoşi să oprească un articol calomnios - e vorba despre Strada Sărindar.
Strada Sărindar a fost şi este una dintre cele mai scurte străzi din Bucureşti. Numele de Sărindar vine de la o o mănăstire zidită demult in vremea lui Matei Basarab, ctitorită de Ghiculeşti. Boierii Ghica aveau şi necropola lor aici. La 1896, insă şi biserica şi chiliile mănăstirii erau intr-o paragină de nedescris. Au fost dărămate, şi-n locul lor, căci era centrul oraşului, s-a făcut o mare făntănă, frumoasă şi răcoroasă. Făntăna a fost ridicată in anul cănd Frantz Ioseph ar fi vizitat Bucureştiul. După 50 de ani pe acelaşi loc s-a ridicat una dintre cele mai frumoase clădiri ale oraşului nostru - Casa Centrală a Armatei. Vizavi, in colţul celălalt, a fost ridicat, se pare, cu acelaşi prilej, Palatul Louvru, cu un mare magazin la parter, care prin 1920 a fost transformată-n celebra cafenea Royal. Clădirea aceasta a şi ars in 1911, dar a fost refăcută. O cladire norocoasă, căci după 1989 a fost refăcută de căteva ori.
Cu doi paşi mari spre vale (strada e cu vale şi deal) a fost redacţia ziarului Adevărul care apăruse mai intăi la Iaşi sub Al. Beldiman. C. Mille cumpără ziarul şi-l mută la Bucureşti, dublează, triplează tirajul. C. Mille a fost unul dintre primii care a-nţeles puterea presei. El a fost cel care a introdus in presă reportajul, ilustraţia fotografică de scandal, telegramele de ultimă oră, corespondenţele din străinătate. Nu degeaba străduţa cu numele Sărindar a primit numele C. Mille.
Redacţia ziarului Adevărul a fost primul Palat-Redacţie di
