Disperate că nu pot avea copii, femeile de pe tot cuprinsul patriei dau buzna într-o mică staţiune balneoclimaterică, un fel de Sovata a Cehoslovaciei, pentru a-şi repara funcţia de
Disperate că nu pot avea copii, femeile de pe tot cuprinsul patriei dau buzna într-o mică staţiune balneoclimaterică, un fel de Sovata a Cehoslovaciei, pentru a-şi repara funcţia de reproducere şi a-şi "dobândi fecunditatea".
Aici le aşteaptă dr. Slama, ginecolog de răsunet naţional şi-n timpul liber baterist de jazz, om înzestrat cu harul de a fertiliza deşertul din pântecele sterpe ale muieretului. Autoexilat în mirificul său atelier de reparaţii ginecologice, preocupat să redea suflul celor mai intime conducte ale aspirantelor la statutul de mamă, dr. Slama a căpătat în decursul anilor o înţelepciune poznaşă, pe care o serveşte generos unui rafinat grup de prieteni.
Ultima ediţie a romanului "Valsul de adio", operă a cehului Milan Kundera, ţine de "Humanitas". Apărută în 2004, numără 268 de pagini, la un preţ de 22,99 RON. Traducerea aparţine lui Jean Grosu, acelaşi care i-a prelucrat, pentru bucuria noastră, pe Jaroslav Haâek, Bohumil Hrabal şi Jiîi Marek. Mulţumim,
maestre!
Jakub, "un bărbat de vreo patruzeci şi cinci de ani", descinde în mica staţiune balneară din munţi. A primit aprobarea de a emigra din lagărul comunist şi doreşte să-şi petreacă o ultimă zi alături de prietenul său de-o viaţă, dr. Slama. Doreşte să-şi ia rămas bun, dar mai ales ţine să-i restituie vraciului ginecolog o doză de otravă, căpătată de la el cu ani în urmă, când Jakub abia ieşise din puşcăria politică şi era păscut de gândul sinuciderii.
Cu ajutorul acestei tablete mortale, de culoare azurie, supravieţuise Jakub. "Fiecare se apără cum poate de Peru", spunea Mario Vargas Llosa. Şi noi ne-am apărat, cum am putut, de România, şi poate că încă ne apărăm. Cu bucăţica
