Vasile Dăncu a demisionat din funcţia de vicepreşedinte al PSD pentru analiză politică şi comunicare. Cum ii stă bine unui specialist in Comunicare, domnia sa nu s-a mulţumit cu iscălirea unei hărtii, vărătă, apoi, preşedintelui Mircea Geoană pe sub uşă, la prima oră a dimineţii. I-a trimis o epistolă prin intermediul presei. Textul, ciopărţit de toate ziarele cu nespusă incăntare, invocă, printre altele, două argumente:

1) Soluţiile propuse de domnia sa ca responsabil cu Departamentul de analiză şi comunicare "sunt, in mod sistematic, respinse".

2) La ultima şedinţă a Comitetului Executiv s-a reiterat decizia ca liderii PSD să nu iasă in presă cu declaraţii despre orientările tactice şi strategice ale partidului după cum ii taie capul.

Vasile Dăncu susţine că această decizie il pune "in imposibilitatea de a răspunde sarcinilor pe care le am ca vicepreşedinte pentru analiză politică şi comunicare". Membru al aşa-zisului Grup de la Cluj, alcătuit, intre noi fie vorba, doar din domnia sa şi din Ioan Rus, Vasile Dăncu e un răsfăţat al presei. Presa e in mare parte crăncenă duşmană a PSD.

Favoarea de care se bucură Vasile Dăncu ar trebui să ne pună pe gănduri.

Legendara invăţătură, dacă te laudă duşmanul, a rămas valabilă şi după căderea comunismului şi, o dată cu asta, şi după dispariţia imperialismului anglo-american.

Sub semnul acestei invăţături, ne-ar putea incerca bănuiala că Vasile Dăncu e răsfăţat de presa indeobşte ostilă PSD tocmai pentru că prestaţia sa răspunde dorinţelor ascunse ale acestei prese de a vedea partidul inmormăntat electoral.

Dacă n-ar fi fost diversionistă, presa ar fi trebuit să remarce absurditatea motivelor invocate de Vasile Dăncu.

Astfel, fostul responsabil cu Analiza nu inţelege că misiunea sa era de a descoperi soluţii plecănd de la analize şi a le prezenta celorlalţi colegi. Soluţiile erau doar