Este limpede, Benedict XVI nu e interesat de prietenia trusturilor de presa. Nici nu ar avea de ce, nu poate candida pentru propria succesiune. Oricum, opinia publica nu ar avea un rol prea mare de jucat. Intr-un conclav, confratii cardinali nu rasfoiesc ziarele, nici nu se ghideaza dupa umorile vedetelor TV. Unde mai pui ca, asa cum spun catolicii, in astfel de decizii intervine si un personaj misterios, Duhul Sfant, putin dispus sa plece urechea la ce este "trendy".
Discursul despre credinta si ratiune de la Regensburg a fost confirmarea ca Benedict XVI va aborda frontal teme care nu sunt "trendy". Evocand pericolul credintei lipsite de ratiune, Papa a iritat atunci lumea islamica. Sugerand ca, dupa ce si-a pierdut credinta, Occidentul e pe cale sa-si piarda si ratiunea, a provocat si establishmentul occidental.
Iar Benedict XVI e pus pe "provocari". Acum a restaurat in depline drepturi liturghia de dinaintea Conciliului Vatican II, care era norma pana in anii ’60. Se rosteste in latina, este mai lunga, iar preotul sta cu fata spre Rasarit, ca la ortodocsi, conducandu-si "autoritar", "nedemocratic" credinciosii catre Hristos. Papa si-a dat si binecuvantarea pentru o declaratie care reafirma ca Biserica lui Hristos subzista pe deplin in Biserica Catolica; spre deosebire de bisericile ortodoxe, care au continuitate apostolica, taine valide si sunt considerate biserici-surori (chiar daca nu sunt in comuniune cu Roma), bisericile protestante nascute din Reforma nu pot fi numite "biserici" in sens propriu, ci "comunitati ecleziale".
Voci indignate au acuzat pe loc "contrareforma", "pasi inapoi" pe calea ecumenismului promovat de Ioan Paul II, punerea intre paranteze a "reformatorului" Conciliului Vatican II.
Citind insa documentele, vom vedea ca liturghia tridentina nu fusese niciodata abrogata, doar ca acum nu mai e nevoie de aprobarea episcopulu
