Cum se manca acum 100 de ani (II).
Inapoi, la masa bunicilor
Nu doar Ce punem in farfurie e important pentru sanatate, ci si Cand si Cum ii golim continutul. Pentru ca hrana sa se transforme in viata lunga, ea are nevoie de protocol
In urma cu o suta de ani, cand iluminatul electric nu fusese inventat, si la lasarea serii intunericul era alungat cu flacaruia timida a opaitului, oamenii erau intr-o legatura mult mai stransa cu ritmurile naturale de viata. Ca atare, si orele de masa erau in mare masura gandite dupa ciclurile zi-noapte, fiind in asa fel stabilite, incat micul dejun sa fie la rasaritul soarelui, pranzul la amiaza si cina cel tarziu la orele 19. Bunicii nostri nu luau cina la miezul noptii, ca azi, si nu umblau cu suplimente de hrana in buzunar, fie ele dulciuri sau saraturi. Hranitul la orice ora din zi si din noapte era vazut ca un abuz, un viciu, fiind asociat instinctiv cu lenea si delasarea. Astfel s-au format din vremuri stravechi niste obiceiuri alimentare cat se poate de sanatoase, dispretuite si abandonate in zilele noastre, cand masa a devenit o placere in sine, un eveniment. Dar lucrurile incep sa se schimbe... Studii recente, referitoare la influenta ritmurilor circadiene asupra digestiei si a metabolismului, reactiveaza protocolul culinar al bunicilor nostri, ca pe o conditie a sanatatii. Dar mai este ceva de adaugat: acum 50-100 de ani, hranirea era un act colectiv. Chiar daca pranzul era luat in camp (tineti minte magistrala scena din "Morometii"?), se strangeau toti membrii activi ai familiei sa se bucure impreuna de el. Apoi, cinele erau momentul in care toata familia, cu mic cu mare, se aduna, iar simplul act de a manca se transforma in prilej de bucurie, de comuniune cu cei dragi. Fara indoiala, este o mare diferenta intre felul in care se hraneau bunicii nostri, fericiti sa fie impreuna la sfarsitul unei zil
