Marguerite Yourcenar, "Cu ochii deschisi. Convorbiri cu Matthieu Galey", traducere de Elena Bulai, Editura "Curtea Veche" (tel. 021/222.57.26), 306 pag.
Aproape intreaga opera a Margueritei Yourcenar (1903-1987) a fost tradusa la noi, unde are admiratori inca din anii `80, si nu putini, desi literatura ei e departe de a fi facila. Pentru cei ce i-au citit capodoperele - "Memoriile lui Hadrian", "Nuvelele orientale", "Piatra filosofala", tripticul autobiografic "Amintiri pioase", "Arhivele Nordului" si "Ce, eternitatea?" (unele cunoscand mai multe editii in romaneste, cele mai recente putand fi gasite in librarii) - volumul pe care vi-l recomand azi e un regal. Dar se poate porni si invers, de la aceste marturisiri esentiale catre opera, inteleasa mai bine datorita luminilor pe care le proiecteaza chiar autoarea asupra ei. Autoare care - pentru cei ce inca nu o stiu - e un nume de varf al literaturii secolului Xx. Nu degeaba a fost prima femeie primita in Academia Franceza, care de 345 de ani, cat numara de la infiintare in 1980, nu acceptase in randul "nemuritorilor" decat barbati. Mai mult, a fost aleasa printre cei 40 de academicieni chemati sa vegheze asupra limbii si literaturii franceze, desi din 1942 locuia in Sua, pe mica insula Monts Deserts, si era cetatean american. Daca valoarea Margueritei Yourcenar de om de litere francez a precumpanit asupra acestor "inconveniente", puteti sa va faceti o idee despre forta talentului ei ce a invins si traditia conservatoare, si orgoliul parizian.
Acolo, pe insula de la capatul lumii, in casa ei modesta de lemn, s-a dus de mai multe ori s-o intalneasca un critic literar, mare admirator al cartilor ei, si convorbirile lor tarzii au aparut abia dupa disparitia amandurora (criticul a murit in 1986, la 52 de ani, iar scriitoarea i-a supravietuit doar cateva luni). La vremea cand statea de vorba cu Matthieu Ga
