- Editorial - nr. 141 / 23 Iulie, 2007 De saptesprezece ani neamul romanesc isi tot cauta cararea spre lumina adevarului, spre o reasezare intr-o matca a normalitatii, printre tarile civilizate din Europa. O vorba din batrani spune ca omul intelept face ce poate, nu ce vrea. Proverb valabil si pentru noi, fiindca in democratie ne-am dorit si ne dorim enorm de multe impliniri, dar acestea au fost pe masura posibilitatilor oferite de o tranzitie zbuciumata. Trebuie sa avem in vedere si faptul ca la ora actuala in Romania vietuiesc trei generatii de oameni cu mentalitati diferite: generatia celor in varsta de peste 70 de ani, Dumnezeu sa le randuiasca zile indelungate, uneori este cuprinsa de nostalgia dupa vremurile curate, cand cinstea, dragostea de neam si tara, eroismul, spiritul de sacrificiu, munca cinstita nu erau considerate lozinci demodate, ci asezate la rang de virtute nationala; a doua generatie, mancrutizata, cu o ideologie straina, importata de la sovietici, educata intr-un spirit de smerenie si supunere totala fata de vremelnicele autoritati, incurajata sa-si uite traditiile, valorile spirituale, sa-si condamne elitele doar pentru faptul ca au avut curajul sa ocoleasca sabloanele dictaturii, generatia a treia, a "revolutiei furate", tinerii care pot beneficia din plin dupa deschiderea cortinei spre alte orizonturi amagitoare, preocupata in principal de bani si bunuri materiale intr-un timp cat mai scurt, dispusa chiar sa renunte la cetatenie pentru un trai decent intre straini, dezinteresata de jocurile murdare ale politicienilor romani. Conflictul mocnit dintre ultimele doua generatii se va stinge de la sine, in timp. Politologul Silviu Brucan spunea prin anii '90 ca avem nevoie de 20 de ani pentru a ne transforma dintr-un popor ciudat, intr-unul normal. Astazi viata ne-a demonstrat ca abia peste 40 de ani de la "revolutie", cand o alta generatie va aju