Ceea ce se intampla la PSD n-are nici o legatura cu viata interna pe care ar trebui sa o aiba un real partid al stangii democrate. Degeaba depune Mircea Geoana eforturi serioase pentru mascarea puternicelor conflicte dintre greii pesedisti si trateaza bugetul de stat ca si cum ar fi gonflabil. Incearca acum, cat este in avantaj, sa-si impuna proiectele sociale, pe care le prezinta cat se poate de galagios. Din pleiada de subiecte de importanta nationala ce ar trebui tratate la modul cel mai serios, nicidecum demagogic (alegerile pentru Parlamentul European, pensii, introducerea votului uninominal, problemele legate de seceta, reforma invatamantului), pesedistii au ales sa atace teme sensibile, placute auzului celor de varsta a treia, in majoritate electorat fidel. Dupa pensii, Geoana vine si vorbeste despre decontarea tichetelor de calatorie neconsumate si acordarea de noi sume pensionarilor carora li se stinge partenerul de viata. Ultimele doua sunt initiative promovate de Adrian Nastase pe cand era premier. Executivul actual se vede obligat, datorita conjuncturii politice, sa le indeplineasca pesedistilor promisiunile electorale, onorandu-le, iata, restantele.

Oricat se oboseste insa Geoana sa pozeze intr-un lider preocupat de viata sociala a tarii, nu reuseste in nici un fel sa-si determine electoratul sa uite ca nu a reusit reformarea partidului. A avut o sansa uriasa. La inceputul mandatului sau de presedinte al PSD, ar fi putut sa profite de starea de soc a celor pe care-i invinsese si sa rupa definitiv partidul de trecut, sa-i taie radacinile adanci, infipte in fenomenul coruptiei. N-a facut-o atunci, iar acum suporta consecintele. Aceia pe care i-a cocolosit, adoptand tactica lui Ion Iliescu de a inchide ochii si a se preface ca nu-i vede pe corupti, tropaie de nerabdare sa preia din nou, la pachet, intregul partid. De aici si problemele mai noi pe care