1. Evident că 2007, cu toate dezamăgirile sale conjuncturale, va rămîne în istoria românilor ca anul în care a început apartenenţa noastră de facto la Occident, din toate punctele de vedere: politic, economic, militar, cultural. Speranţa mea este că, pentru prima dată, "forma fără fond" îşi va produce fondul. Consider că printre evenimentele importante ale ultimilor 17 ani trebuie inclusă şi înfiinţarea Societăţii Române de Psihanaliză în 1990, mai ales că ea continuă să existe şi să se dezvolte. Insist asupra faptului că psihanaliza nu este doar o formă de psihoterapie, cea mai veche şi cea mai elaborată, ci şi o experienţă iniţiatică în propria lume profundă. Ca în orice iniţiere, beneficiul este un plus de cunoaştere şi control asupra ta şi asupra lumii. Uriaşul continent al inconştientului, a cărui energie poate fi comparată fără exagerare cu energia atomică, fiind capabilă să distrugă totul sau să construiască lumi mirifice, intră, prin psihanaliză, în posesia noastră. Culturile occidentale au făcut, în secolul XX, experienţa propriului inconştient, ceea ce le-a permis să se elibereze de nevrotism, de infantilism, să-l îmblînzească pe neîmblînzitul Wotan şi să taie capetele balaurului numit comunism. În secolul XXI, cultura română are de parcurs aceleaşi etape: să-şi examineze şi disloce fatalismul mioritic, să-şi asume trecutul istoric mai apropiat (comunismul) sau mai îndepărtat, pentru a se elibera de ele cu adevărat, să schimbe deviza resentimentară "să moară şi capra vecinului" într-una constructivă, de tipul să trăiască toate caprele, pentru a se vedea că a mea e cea mai frumoasă, să depăşească orgoliile mărunte în favoarea orgoliului naţional. O adevărată schimbare a mentalităţilor nu e posibilă la noi fără cunoaşterea şi asimilarea inconştientului colectiv şi personal. Ca parte a Occidentului, România are de recuperat şi etapa psihanalitică a cunoaş