Anul trecut, in plina vara, explodau in presa date socante despre colaborarea unor personalitati ale vietii cultural-jurnalitice cu Securitatea . “Cazul” Carol Sebastian sau “cazul” Sorin Antohi sint, probabil, cele mai cunoscute exemple.
Dupa un inceput furtunos, robinetul cu secrete despre personalitati ale vietii noastre publice s-a inchis; acum, pe agenda publica, tema colaborarii cu Securitatea e marginala. Asta nu inseamna ca ea nu ar putea fi periodic si interesat resuscitata. Insistenta cu care s-a incercat si, iata, s-a reusit, scoaterea ei din centrul atentiei ma face sa cred ca “material” (scriptic si uman) se mai gaseste din belsug.
Pina atunci insa, va propun altceva. Un blog si o conversatie de pe acest blog. Blogul e al lui domnului Daniel Stuparu si merita sa dati macar un click-doua-trei ca sa va convingeti ca merita vizitat (eu cel putin asa cred). Si o conversatie, chiar interesanta aici
Cei cu care se discuta se numesc Gunther Grass si Martin Walser. Acestia nu sint doar doi scriitori colosali, ci si doua personaje din biografia carora au iesit la iveala date noi si socante, a propos de colaborationism. Cititi aici si aici. Cititi si reflectati!
Anul trecut, in plina vara, explodau in presa date socante despre colaborarea unor personalitati ale vietii cultural-jurnalitice cu Securitatea . “Cazul” Carol Sebastian sau “cazul” Sorin Antohi sint, probabil, cele mai cunoscute exemple.
Dupa un inceput furtunos, robinetul cu secrete despre personalitati ale vietii noastre publice s-a inchis; acum, pe agenda publica, tema colaborarii cu Securitatea e marginala. Asta nu inseamna ca ea nu ar putea fi periodic si interesat resuscitata. Insistenta cu care s-a incercat si, iata, s-a reusit, scoaterea ei din centrul atentiei ma face sa cred ca “material” (scriptic si uman) se mai gaseste din belsug.
Pina atunci insa, va propun
