Incepand cu luna ianuarie 2008, italienii vor putea iesi la pensie cu o contributie platita de 35 de ani si la varsta de numai 58 de ani: cu doi ani mai devreme decat prevedea legea precedenta, legea Maroni. Pentru a reveni pe fagasul prevazut de acea lege trebuie sa se astepte pana la anul 2011. Faptul ca au fost gasite fonduri suficiente, printre hatisurile bugetului institutului national pentru prevederi sociale (Inps), pentru a face fata celei mai mari cheltuieli in materie de pensii nu schimba mesajul pe care guvernul l-a dat cetatenilor. Intr-o societate in care se traieste de-acum peste 80 de ani, iti poti desfasura activitatea in campul muncii timp de 35 de ani si apoi sa traiesti inca 30 de ani ca o povara pe umerii tinerilor, noteaza ziarul La Stampa, consultat de Rompres.

Este o decizie care merge in directia opusa fata de ceea ce se intampla in Europa si in lume. In Spania si Olanda nu se iese la pensie decat dupa implinirea varstei de 65 de ani; in Suedia trebuie sa ai varsta de 65 de ani si 40 de ani de vechime; in Germania 63 de ani si o vechime in munca de 35 de ani; in Franta, incepand cu 1 ianuarie anul viitor, este nevoie de 40 de ani de contributii; in Elvetia se intra in pensie la 65 de ani si o vechime in munca de 44 ani.

Inca o data, sindicatele au reusit sa faca sa predomine interesul unei mici minoritati - lucratorii apropiati de varsta pensionarii - asupra intereselor generale, in primul rand ale tinerilor, care vor trebui sa plateasca in continuare contributii sarate pentru a permite Inps sa acorde pensii unei minoritati de norocosi. Sindicatele au castigat si in legatura cu data la care se va trece la varsta de pensionare de 60 de ani: guvernul cerea anul 2010. Au obtinut totodata sa nu fie revizuiti parametrii ce vor fi aplicati (nu astazi, ci peste zece ani) pentru cei care se vor pensiona prin metoda contributiei