Ceauşescu a avut un vis socio-economic. Se făcea că Romănia devenea, la sfărşitul cincinalului 1990-1995, din ţară in curs de dezvoltare, o societate socialistă multilateral dezvoltată. N-a mai apucat să-l implinească, dar in anii 2000 visul e pe cale să devină realitate.
Dacă ne uităm la inflaţia şi dobănzile dintr-o singură cifră, la ratingul investiţional şi la calificativul de economie de piaţă funcţională, se poate trage concluzia că performanţele recente ne fac să ne asemănăm din ce in ce mai mult cu statele dezvoltate. Ce păcat că balanţa de plăţi, care nu minte niciodată, ne apropie de lumea a treia!
Cu alte cuvinte, indubitabilii paşi inainte făcuţi de ţara noastră la acest inceput de mileniu le arată străinilor redresări, recuperări şi recorduri - cei 3R care au dus Romănia in UE.
Garanţia peremptorie a devenirii dintr-o ţară emergentă intr-una dezvoltată. Din nefericire insă, structura exporturilor şi nivelul de trai sunt prea puţin schimbate faţă de acum trei cincinale. Intreprinderile, rebotezate companii, sunt la limita rentabilităţii, la fel ca-n vremea comunismului. Şi tot la fel ca atunci, oamenii au ajuns la limita suportabilităţii. De asta s-au moştenit scutirile de taxe şi comerţul la negru.
Vorbeam de lumea a treia: state măcinate de un nivel de trai scăzut, supraindatorare, importuri de mărfuri prelucrate la preţuri inalte, exporturi de materii prime la preţuri joase. Există şi la noi aceste simptome?
Păi la un deficit de cont curent de peste 10% din PIB n-au ajuns anul trecut decăt bulgarii, letonii, estonienii şi lituanienii. Ultimii ies din calcul, fiindcă nu corespund modelului nici din punctul de vedere al nivelului de trai, nici al importului de bunuri - ei achiziţionează tehnologie. In schimb, la noi şi la bulgari puterea de cumpărare redusă e substituită de atotputernicul credit de con
