Dacă există vreun personaj cu activitate în ultimii 18 ani care ar merita statuie, acela e, cu siguranţă, Mugur Isărescu. Guvernul ar trebui deja să pregătească bronzul pentru momentul când guvernatorul BNR se va retrage, şi să comande statuia ecvestră, Isărescu călare pe leu, postată în faţa băncii centrale. Un guvernator-jucător, cu adevărat jucător, care nu numai că a supravieţuit tuturor guvernelor şi preşedinţilor, dar a şi primit aprecieri unanime. Mugur Isăr

Dacă există vreun personaj cu activitate în ultimii 18 ani care ar merita statuie, acela e, cu siguranţă, Mugur Isărescu. Guvernul ar trebui deja să pregătească bronzul pentru momentul când guvernatorul BNR se va retrage, şi să comande statuia ecvestră, Isărescu călare pe leu, postată în faţa băncii centrale. Un guvernator-jucător, cu adevărat jucător, care nu numai că a supravieţuit tuturor guvernelor şi preşedinţilor, dar a şi primit aprecieri unanime. Mugur Isărescu a fost, de fapt, adevăratul om politic.

Cariera sa nu e lipsită de compromisuri. Dar acestea au fost considerate rezonabile şi nu au afectat CV-ul. Imaginea sa internaţională este, de asemenea, impecabilă, pot să certific. Isărescu este un fel de chezaş, pentru organismele finaciare internaţionale, că guvernanţii nu fac prostii prea mari, ireparabile. Nu participă la talk-show-uri, dă rar interviuri, iar din conferinţele de presă poţi să obţii doar câteva fraze care să alcătuiască o ştire. A ştiut să-şi aleagă o echipă de tineri deştepţi şi şcoliţi, pe care i-a plasat în poziţiile cheie din BNR. Dar excelenta sa imagine publică e bazată şi pe lungi tăceri. Când o temă sfâşie societatea, de regulă, Mugur Isărescu tace. Chiar dacă poziţia sa e aşteptată ca un verdict; sau, poate, tocmai de aceea. Acum, de exemplu, doar problema pensiilor mărite iresponsabil e mai fierbinte decât ca