Philip Ó Ceallaigh
insemnari dintr-un bordel turcesc
Editura Polirom, Colectia „Biblioteca Polirom“, Iasi, 2007, 440 p.
Prima reactie a cititorului roman care, avertizat de recomandarile din presa, deschide volumul de short stories al irlandezului Phillip Ó Ceallaigh este curiozitatea. O curiozitate legitima, fie ea zgindarita sau nu de traditionalul nostru complex periferic („Uite, domnule, ne baga si pe noi, romanii, cineva in seama. Irlandezul asta scrie despre amarita de Romanie“). Mai ales atunci cind afla ca proaspatul debutant – care din 2000 s-a stabilit la Bucuresti, unde a lucrat ca scriitor independent, editor si traducator, ba chiar si ca... muncitor ilegal pe un santier! – a primit premiul Rooney pentru Literatura Irlandeza, Glen Dimplex New Writers Award, alaturi de elogiile criticilor britanici si americani. Nu poti sa nu zimbesti, totusi, subtire citind pe pagina de garda a volumului tradus la Polirom ca acestia „nu s-au sfiit, totusi, sa se recunoasca putin depasiti de lumea imaginata de Phillip Ó Ceallaigh“.
Imaginata... in marginile mindrelor realitati autohtone – iti vine sa spui, cu gindul la recentele succese ale cinematografiei romanesti prin Europa, unde imaginile decupate din recenta noastra istrorie cotidiana par a fi receptate ca un realism magic far east... Autorul „a trait in diverse locuri, precum Anglia, Rusia, Spania, Statele Unite, Georgia sau Kosovo, schimbind slujbele la fel de des ca domiciliile“, este mare iubitor al nuvelelor si povestirilor lui Cehov, Hemingway si Joyce, al romanelor lui Hamsun, Céline si Dostoievski si al poeziei lui Charles Bukowski. Un aventurier asadar, un insider-outsider, un picaro neobeatnik pornit (ca scriitor) la „vinatoare“ de experiente insolite si de oameni simpli dar autentici, rupti din „viata care se vietuieste“ in barbaria Estului.
O lectie pen
