Orice fufă care se respectă e ahtiată după Iglesias. Nu se poate să te numeşti o fufă decentă dacă nu-ţi place Iglesias.
Orice fufă care se respectă e ahtiată după Iglesias. Nu se poate să te numeşti o fufă decentă dacă nu-ţi place Iglesias. Am văzut la ştiri cum l-au primit ai noştri cu păine şi cu sare. Mă rog, vorba vine, că doar nu ţi-o imaginezi pe fata aia de la Heaven imbrăcată in costum popular, venind cu maramă pe păru-i auriu, proaspăt intins cu placa, să-i dea păinică inmuiată-n sare luâ Iglesias.
Ce-o fi aşa de nu-ştiu-cum la Iglesias ăsta? De ce trebuie neapărat să-mi placă melodiile lui care te buşeşte plănsu-n ele? Nu ştiu dac-aţi observat, dar domnul Iglesias se ţine de burtă cănd căntă. Cred că asta se transmite genetic, pentru că şi fi-su se ţine de burtă cănd căntă (ba, mai mult, uneori, fi-su se ţine şi de cap). Aşa o fi cu arta asta a căntatului, că te apucă durerea, mai ştii? Că d-aia nu-mi dau eu seama cum e, pentru că eu nu cănt şi d-aia-mi permit să zic că nu-nţeleg ce-i aia cănd te infioară arta. Dar, vedeţi dumneavoastră, fetele astea pe care le ştiu din vedere, dar n-aş putea să spun la ce trupă joacă, dacă ele căntă, ele inţeleg şi atunci devine evident de ce-l iubesc ele atăt de mult pe Julio. De unde rezultă foarte clar de ce se-nţeleg aşa de bine artiştii intre ei şi noi, oamenii fără apetenţe d-astea solare, stăm şi ne uităm şi ne minunăm.
Incercare de inţelegere de ce Julio Iglesias e atăt de plăcut de fetele noastre. Două puncte.
1) Romantismul in muzica iglesiasiană. Acesta se traduce prin folosirea repetată a cuvăntului "amor", ceea ce ar putea avea ca efect o inducţie de dopamină in creierul fetei, făcănd-o să leşine de plăcere. De asemenea, mai există cuvăntul "corason", care e menit să inducă acelaşi efect (in plus, la speciile căntătoare cu părul blond intins cu placa el trezeşte anumite ges
