Occidentul a inregistrat o infrangere in momentul in care rezolutia ONU ce continea propunerea de acordare a unei "independente supravegheate" provinciei Kosovo a fost retrasa de pe agenda Consiliului de Securitate, vinerea trecuta. Atunci cand a devenit limpede ca Rusia este hotarata sa faca uz de dreptul sau de veto pentru a bloca proiectul, Statele Unite, Marea Britanie si Franta, principalele sustinatoare, au preferat sa arunce cartile.
Apoi, primul ministru kosovar, Agim Ceku, a fost primit de Condoleezza Rice, care l-a asigurat ca SUA sunt hotarate se obtina independenta provinciei cu majoritate albaneza, "intr-un fel sau altul", cu alte cuvinte, cu sau fara aprobarea ONU. In schimb, kosovarii au promis ca nu isi vor declara unilateral independenta, cel putin pentru o vreme. Uniunea Europeana, care a sustinut si ea planul Ahtisaari privind independenta, a propus, prin vocea actualului ministru de Externe german, Frank-Walter Steinmeier, ca in locul actualului grup de contact (SUA, Marea Britanie, Germania, Franta, Italia si Rusia) sa fie formata o troica in care tarile europene sa fie inlocuite de un reprezentant al UE, o structura mai simpla si mai flexibila care ar putea sa impinga lucrurile in directia unei solutii.
Problema este ca nu toate statele membre UE au aceeasi pozitie in problema Kosovo. Grecia, care a sustinut Belgradul cat a putut, chiar si in timpul razboiului din 1999, se opune deschis independentei Kosovo. Spania si Slovacia au si ele rezerve serioase, iar Romania, ei bine, Romania a exprimat exact aceeasi pozitie ca a Rusiei. Oficial, Moscova pretinde ca va sustine orice solutie care este convenita atat de Belgrad, cat si de Pristina si exact aceasta este formula exprimata de diplomatia romana. In realitate, pozitia rusa este ca singura solutie este cea agreata de Belgrad si, oricat ar parea de ciudat, aceasta este si pozitia Bucure
