Raportul Comisiei prezidentiale conduse de Mircea Miclea, intitulat Romania educatiei, Romania cercetarii, face o analiza pertinenta, necrutatoare, a starii invatamintului de la noi. Printre altele, se constata ca „nepotismul, clonarea imposturii pe criterii de «gasca», coruptia sint fenomene comune in universitatile romanesti“, iar conducerile acestora sint „primele responsabile de deteriorarea masiva a resurselor umane“ pe care le gestioneaza. Mai departe, documentul vede solutia in largirea autonomiei universitare si in schimbarea sistemului colegial de conducere cu unul managerial. Numai ca nu e asa de simplu.
Trebuie avute in vedere solidarizarile vicioase, consensurile vinovate care s-au fortificat in viata universitara, incepind, uneori, de la nivelul catedrelor, al facultatilor si ajungind pina la senat. (intr-o asemenea pasta imunda sint angrenate adesea departamentele de resurse umane, serviciile administrative, comisiile de etica, sindicatele, organizatiile studentesti etc.) Asa s-a ajuns ca tatal sa-i lase feuda drept mostenire fiului, ca plagiatorul sa fie ridicat in rang, ca al treilea mandat sa i se atribuie cu slugarnicie sefului providential. A vuit presa, apele s-au agitat, dar degeaba. Dulcea iluzie ca avem un invatamint competitiv s-a perpetuat, vorba raportului pomenit, in ciuda acumularii mizeriilor si a contraperformantelor.
- Generalii din universitati sau despre cit de valabila poate fi solutia autonomiei universitare
inainte de a investi universitatile cu „autonomie si responsabilizarea totala pentru politica de recrutare si promovare a resurselor umane“, cum ne indeamna comisia Miclea, trebuie sa vedem pe mina cui dam aceasta autonomie si daca asumarea raspunderilor se intimpla cu adevarat. Un caz interesant la Universitatea de Vest din Timisoara – cel al generalului in rezerva Paul Vasile, adus ca profesor
