Ioan Es. Pop
no exit
Antologie si prefata de Dan C. Mihailescu
Editura Corint, Bucuresti,
2007, 192 p.
Biografia lui Ioan Es. Pop este definitiv marcata de episodul Ieudului fara iesire, un rastimp aproape ovidian, la scara celor sase ani in care scriitorul a „activat“ ca profesor de limba si literatura romana in celebra (si datorita lui) comuna maramureseana. Aceasta experienta nu constituie doar subiectul cartii sale de debut; ea devine motivul tuturor celorlalte volume pe care le-a publicat pina in prezent: Porcec (1996), Pantelimon 113 bis (1999), Podul (2000), Rugaciunea de antracit/The Anthracite Prayer (2002), Petrecere de pietoni (2003) si Confort 2 imbunatatit (2004). Aparitia antologiei no exit (Editura Corint, 2007) ne ofera prilejul de a proba afirmatia de mai sus.
„Beneficiari“ ai lipsei de sens
Mai multi critici literari au demonstrat ca biografismul este o trasatura esentiala a poeziei lui Ioan Es. Pop. Acest fapt este, totusi, doar partial adevarat. Antiretorismul scriitorului nu se explica doar ca atasament pentru propria viata concreta. El exprima dorinta de a transpune biografemele prin cuvinte cit mai simple, cit mai apropiate de gradul lor zero. Se urmareste astfel un impact violent, nemediat. Esentiala nu este relatarea trairilor, ci modalitatea prin care ele devin literatura, fundamentarea unui plan personal ce ordoneaza elementele lumii conform unei singure viziuni. Scriitorul apeleaza, in acest sens, la strategii de multiplicare a perspectivei. De multiplicare, nu de diversificare.
Personajele care apar in scenariile sale nu au o teza individuala; ele nu fac altceva decit sa orchestreze o partitura deja existenta, dusa pina la sfirsit si reluata, da capo al fine. Din aceasta cauza, poemele lui Ioan Es. Pop se preteaza atit unei lecturi secventiale (pentru ca un singur tex
