Domnului Ciprian Siulea,
Observator cultural, Bucuresti.
Vladimir Tismaneanu, Bucuresti, Washington DC.
Tuturor celor cu musculita pe caciulita.
Stimate domnule Ciprian Siulea,
Ma adresez dumneavoastra prin intermediul Observatorului cultural, in primul rind deoarece nu ne cunoastem personal si in al doilea rind pentru ca nu ma adresez numai Dumneavoasta. Am citit cu oarecare intirziere articolul intitulat „Tentatia unui nou absolutism moral. Cu cine si de ce polemizeaza Vladimir Tismaneanu“, aparut in numarul 379 (5-11 iulie 2007) al revistei care gazduieste si rindurile de fata. Pe linga multumirile pe care doresc sa vi le aduc pentru felul elegant in care ridicati o problema de etica elementara (una care nici macar nu este o problema academica, desi teoretic ea ar trebui sa fie mai rar intilnita in rindul universitarilor), indraznesc sa va aduc la cunostinta unele detalii pe care probabil nu le cunoasteti.
Sint intru totul de acord cu bizareria pe care o remarcati, anume ca Vladimir Tismaneanu sustine, pe de o parte, ca a raspuns atacurilor in ce priveste persoana sa si produsul Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste doar atunci cind „agresiunile verbale“ depasisera „limita tolerabilului“, dar, pe de cealalta parte, „nu a raspuns niciodata criticilor rezonabile, de fond“. Mai mult, oricind m-as alatura dumneavoastra in afirmatia ca „A raspunde s…t lui Vadim Tudor, Mihai Ungheanu sau Victor Roncea nu este doar o pierdere de timp, ci inseamna si a intra pe un teren pe care nu ai cum sa cistigi si pe care nici nu are rost sa dezbati“. Si nu ma indoiesc ca aveti dreptate atunci cind concluzionati ca „aceasta strategie a lui Vladimir Tismaneanu de a raspunde prompt si aplicat calomniilor mizerabile, din care citeaza abundent, dar de a ignora criticile rezonabile (nu am vazut nicaieri vreun astfel de
