Ajung să-şi piardă smalţul dinţilor, să le cadă părul, să nu mai aibă nici un pic de stimă de sine şi chiar să se sinucidă. Cel mai adesea, puterea de a spune ce au pe suflet şi-o găsesc doar in faţa unui calculator.Â
Se ascund in spatele bolii, fără să dea nici cel mai mic semn că viaţa lor a devenit un chin. Doar cănd se ştiu in siguranţă, nevăzuţi şi neştiuţi de nimeni, işi vără degetele pe găt şi lasă să se vadă faţa hidoasă a viciului care a pus stăpănire pe viaţa lor: bulimia. Puţine sunt cazurile in care bolnavii se hotărăsc să dea ochii cu un specialist. Unii dintre ei mor, măcinaţi de boli provocate de vărsături.
"Voiam să fiu perfectă, să fiu uşoară, să scap de griji, să fiu iubită. Şi aveam micul meu secret,al cărui nume nu l-am aflat decăt cănd era prea tărziu. De fiecare dată cănd aveam vreo dezamăgire, măncam. Umpleam golul acela imens cu măncare. Şi cănd simţeam că plesnesc, mă aplecam asupra scaunului de la wc. Mi se intămpla să vomit de cinci-şase ori pe zi şi nimeni nu bănuia nimic. Cănd nu eram bulimică, o dădeam in anorexie. Am incercat toate pastilele de slăbit posibile şi am ajuns să fiu dependentă de amfetamine. Am incercat şi laxative şi diuretice. Nu măncam uneori cu zilele şi apoi reveneam la obiceiurile de bulimică. Nu mai ştiu ce inseamnă să mănănci normal." Semnat: Ema. Un nume care tăinuieşte de ani de zile, un om care a incercat să se elibereze de povara pe care o poartă povestind pe un forum. Singurul loc, poate, unde a reuşit să-şi spună durerea.
TRAI HAOTIC. Conform Asociaţiei Medicale Europene (MEA), in Europa, 6 din 10.000 de femei au anorexie, 8,5 din 10.000 au bulimie şi aproape 50% dintre persoanele cu anorexie nervoasă au episoade de bulimie. Aceastea sunt mai frecvent intălnite la tinerele cu vărste cuprinse intre 12 şi 20 de ani. Conform spuselor psihologului Stăncescu Raluca, "una d