Moartea acestei ultime crengi de aur din arborele intelectualitatii noastre este mai mult decit o disparitie individuala; ea devine mai mult decit un suspin de regret sufletesc; devine un moment de necesara meditatie. Discret, cu nobila intelepciune, dispar, resemnati de o istorie care le-a fost nedreapta, grea, obositi de vieti chinuite, cei din urma reprezentanti ai unei elite intelectuale iesene, categorie tot mai indepartata si, din pacate, irepetabila. Sint autenticii ieseni, ai unui Iasi care, prin moartea lor, devine parca mai putin autentic si instrainat de sine insusi. *

A murit doamna Rodica Herovanu - Cucu, una dintre marturiile luminoare ale lumii de altadata, o lume ale carei legi, obiceiuri si moravuri ni se par tot mai straine, invechite, stranii si uneori chiar de neconceput, ca o poveste.

Doamna Rodica Herovanu - Cucu se intoarce in acea lume de care, de fapt, prin parinti, prin educatie, prin suflet, nu s-a despartit niciodata.

Cunoscuta si apreciata chimista - un model de mama si sotie, a avut si dinsa doua existente. Cea dintii, in Iasul dintre cele doua razboaie. Fiica a celebrului avocat Alfons Herovanu, va fi intilnit, in copilarie, de mina cu tatal ei, pe prietenii acestuia, pe fratii Teodoreanu, pe George Topirceanu, pe Petre Andrei, pe Constantin Stere, pe Stefan Procopiu, pe multi altii dintre cei mai mari intelectuali romani. A visat, in a doua parte a vietii, de multe ori, la acei ani ai copilariei si ai primei tinereti.

Ca aproape toti apartinatorii elitei intelectuale, Rodica Cucu a suferit, in a doua parte a vietii, umilinta, durerea si persecutia. Membrii distinsei familii Herovanu au suportat epoca grea in care Alfons Herovanu, eminent maestru al Baroului si decan al acestuia, si-a petrecut senectutea in temnita; cind fratele Rodicai, Radu Herovanu, luminosul nostru prieten, admirabilul medic, si-a ingropat si el