Avem tot mai multe şanse, ca pietoni sau ca automobilişti, să murim nevinovaţi ori să fim schilodiţi în traficul auto din România. În acelaşi timp, firmele care se ocupă de afişaj cîştigă bani buni cu panourile lor de pe marginea drumurilor, în care şoferii primesc sfaturi lungi, înainte de intersecţii sau de curbele periculoase. Şoferii experimentaţi le ignoră. Totuşi ce e în mintea celor care plantează această literatură de poveţe auto lîngă şosele? Vor să fie citite de începători, care oricum nu-şi prea stăpînesc volanul? Toate prostiile astea care dublează sau uneori triplează semnele de circulaţie ar trebui scoase de urgenţă de pe unde au ajuns, fiindcă sînt, de fapt, nişte pericole publice.

Mi s-a întîmplat de multe ori să rîd sau să mă enervez de clacsonatul şoferilor din provincie ajunşi în Bucureşti. Poate că unii dintre ei sînt complexaţi şi vor să le arate bucureştenilor că sînt mai ceva decît ei. Însă am descoperit, la Braşov, cu un prieten care conduce politicos, cum poţi ajunge la capătul răbdărilor, încercînd să ajungi undeva, într-o staţiune turistică apropiată de oraş, fără să fii ajutat de indicatoare. La un moment dat, începi să vezi în maşinile din faţă obstacole din calea unui drum pe care nu-l cunoşti şi simţi nevoia să le dai la o parte. Or dacă Braşovul, care de bine de rău, te ajută să te descurci, îţi poate stîrni asemenea reacţii, ce să mai spui în Bucureşti unde se mai rătăcesc şi localnicii, nu pe străduţe, ci încercînd să ajungă pe bulevarde pe care le cunosc? Nefericiţii din provincie care nu cunosc Capitala sau care ajung să se simtă captivi într-o circulaţie cu a cărei lentoare nu sînt deprinşi, ajung probabil să-şi piardă calmul şi au aerul că vor să-i înveţe pe localnici ce să facă.

N-ar fi de ignorat nici schizofrenia pe care a stîrnit-o în ultima vreme Noul Cod Rutier, care ar fi trebuit să facă circulaţia mai sigură