Poetă şi prozatoare, publicistă, Aurelia Lăpuşan s-a angajat în ultimii ani în scrierea unor lucrări monografice de mare interes, consacrate celor mai importante localităţi din Dobrogea (Constanţa, Medgidia, Cernavoda etc.) şi activităţilor specifice zonei (navigaţia, cultivarea şi valorificarea grâului etc.). Şi l-a asociat în această întreprindere pe propriul ei soţ, istoricul Ştefan Lăpuşan, şi a colaborat, de la caz la caz, şi cu alţi cercetători ai spaţiului dobrogean ca Gheorghe Stănescu sau Tiberiu Birda.
Munca de acest fel trece de obicei neobservată, deşi este indiscutabil importantă, nu numai în plan cultural, ci şi moral. Ea contribuie la formarea unor oameni întregi, care ştiu cine sunt, din ce fel de societate fac parte, ce precursori au etc. Numai pisica trăieşte instalată exclusiv în prezent. Oamenii cuprind în raza conştiinţei lor, în afară de prezent, şi trecutul şi viitorul (dacă, bineînţeles, nu se lasă animalizaţi de epicureismul vulgar şi de cinismul lipsit de spirit pe care le practică în momentul de faţă o mare parte din societatea românească). Pe de altă parte, monografiile fiecărei localităţi (visul de altădată al lui Dimitrie Gusti), ilustrează (şi generează) un fenomen de descentralizare culturală, foarte vizibil în Europa de Vest, dar încă timid în România.
Recent, (dr.) Aurelia Lăpuşan şi (dr.) Ştefan Lăpuşan, au publicat şi lansat o admirabilă monografie, Mangalia în paginile vremii. Puţine oraşe din România au în prezent o asemenea carte de vizită. Lucrarea se bazează pe o documentaţie imensă. Subsolul fiecărei pagini este plin până la refuz de trimiteri bibliografice. Au fost consultate cărţi de istorie româneşti şi străine, reviste de specialitate, scrisori păstrate ca amintire de diverşi localnici, colecţii de ziare de la începuturile presei şi până azi. Nu lipsesc nici elemente de istorie orală (autorii au explicat, la l
