- Editorial - nr. 145 / 27 Iulie, 2007 Acum, cand romanul le-a avut pe toate: inundatii catastrofale intr-un an, urmat de altul cu seceta cumplita, cand am avut si cod portocaliu, si rosu, un operator al unei televiziuni a avut inspiratia sa "prinda”, intr-un prim-plan, mainile unui taran dintr-un sat din sudul tarii. Mainile acelea trudite, crapate de atata munca ale unui taran roman! Maini obosite in care a intrat, pentru totdeauna, pamantul acesta cu care el are un legamant pentru vecie. Intamplarea a facut ca, peste putina vreme, la "Zilele Miron Cristea” de la Toplita, la sfanta manastire de acolo sa vad alte doua maini. Tot ale unui taran roman. Tot crapate de munca pamantului, dar care, dupa sapa si coasa, au tinut condeiul si au scris, in clipele putine de ragaz, poezie adunata in cartea "Nu am trait numai pentru mine”. Sunt mainile poetului-taran Gheorghe Platon din Sarmasu (Harghita). Mainile unor truditori cu sapa de cand se stiu, care merita omagiul tuturor! In aceste zile in care "seceta a ucis orice boare de vant. / Soarele s-a topit si a curs pe pamant. / A ramas cerul fierbinte si gol, / Ciuturile scot din fantana namol”, mi-am amintit, si de poezia "Moartea caprioarei”, de Nicolae Labis, dar si de toate acestea sub amenintarea "Codului rosu”, declansat de vipia care a parjolit parti intregi din aceasta Romanie mereu incercata, in tot timpul existentei ei, de vifornitele prin care a trecut. Privind mainile truditoare, aspre, ale celor doi din cele doua parti de Romanie, am constatat ca, fie ca-s inundatii, fie ca-i seceta cumplita, cel lovit inainte de toate si de toti este acelasi: vesnic taranul roman! El mereu suporta consecintele tuturor dezastrelor. Lor, inundatiile le-au luat casele, animalele, tot avutul. Lor, seceta le-a parjolit graul, orzul, porumbul, gradinile de legume, livezile. Tot ce aveau pe camp. De data aceasta, cumplitul dusman al