Relaxarea domnului Videanu imi intăreşte convingerea că este un foarte bun politician. Dar nu şi primar...
Pe primarul general al Capitalei, Adriean Videanu, l-am cunoscut in campania electorală pentru alegerile locale de acum trei ani. Deşi moderatorul din mine, sper, nu a lăsat să se intrevadă vreun sentiment, in timp ce realizam emisiunile de campanie electorală, am avut senzaţia, de la inceputul pănă la finalul campaniei, că Adriean Videanu este cel mai bun primar general pe care l-a avut Capitala după â89, pe cei dinainte necunoscăndu-i. Singurul său defect mi se părea doar apartenenţa politică: Partidul Democrat, care, in afara domnului Emil Boc, e format din personaje infatuate şi pline de umori.
Om de afaceri de succes, plimbat prin străinătate, stăpănind limbajul economic şi mişcăndu-se suplu printre experţii străini - aşa il vedeam pe Adriean Videanu atunci, in campanie. Faţă de principalul său contracandidat, Dan Marian Vanghelie, mi se părea a fi la ani lumină de civilizaţie. Civilizaţie care işi dă măsura in: respect, energie, intuiţie, implicare, devotament.
Videanu a căştigat alegerile cu sloganul: "Vin la Primărie!", tipărit pe un afiş care il infăţişa puternic, zămbitor, cu măinile ridicate in sus, către public. Credeam eu atunci, in semn de: "Băieţi, sunt pus pe treabă, imi suflec şi mănecile dacă e cazul, am venit, sunt competent, rezolv tot!!".
Privind in urmă şi urmărind stupefiată cum reacţionează domnul Videanu faţă de cei care l-au ales, recunosc faptul că m-am inşelat. Şi "traduc" acea imagine, a primarului cu măinile in sus, fluturate, ca exprimănd cu totul şi cu totul alte gănduri: "Am plecat, băieţi, pa, mă duc in concediu legal!".
Vă mărturisesc sincer că nu imbrăţişez ideea celor care ar vrea ca autorităţile să conducă ţara de la televizor, să organizeze permanent conferinţe
