Alegerile pentru Parlamentul European reprezinta primul examen electoral major dupa o perioada politica framantata: schimbari in coalitia de la putere; reasezarea taberelor politice prin apropierea dintre PNL si PSD pentru combatarea inamicului comun, Basescu; suspendarea presedintelui si referendumul care i-a urmat.

Electoratul a asistat pasiv la toate aceste schimbari, iar votul de la referendum nu a schimbat mare lucru.

Partidele care au votat suspendarea si care au primit un urias cartonas rosu se fac ca ploua si negociaza politici bugetare iresponsabile. In tot acest context politic atat de tensionat, nu am nici o indoiala ca in campania electorala pentru alegerile europene vom discuta mult despre scandalurile interne si aproape deloc despre temele de dezbatere europene.

Ca sa fim drepti, oricum nu eram prea pregatiti si oricum opinia publica nu este divizata in Romania pe tematicile europene. Nu am vazut o disputa serioasa la noi intre cei care vor o Europa federala si cei care ar dori mentinerea accentului pe guvernele nationale.

Nu am observat o divizare intre sustinatorii Constitutiei europene si adversarii documentului. Am adoptat Constitutia automat prin tratatul de aderare si probabil vom adopta tot fara mare galagie si tratatul restrans care se negociaza acum.

Am avut permanent aerul ca aceste dispute europene nu ne prea privesc, ca noi am fi intrat in UE in orice conditii si oricum ar fi aratat ea. La cat de disperati am fost sa intram, ar fi fost si greu sa facem mofturi si sa avem pareri despre cum trebuie sa arate clubul la usa caruia bateam smeriti.

Asadar, nu e de mirare ca electoratul habar nu are pe ce criterii ar trebui sa-si trimita reprezentanti in Parlamentul European, ca presa trateaza chestiunile europene la rubrica "externe" de parca ce se decide la Bruxelles ne-ar fi e