Intotdeauna, spectacolul pe care il prezintă il face să simtă o frică ingrozitoare ca nu cumva acela să fie eşecul de care s-a temut toată viaţa.Astăzi,Alexandru Tocilescu implineşte 61 de ani.
Intotdeauna, spectacolul pe care il prezintă il face să simtă o frică ingrozitoare ca nu cumva acela să fie eşecul de care s-a temut toată viaţa.
"E o spaimă permanentă.De fapt, incertitudinea este una din chestiile cele mai sănătoase in această meserie. In momentul in care pleci la sigur s-ar putea să greşeşti", spunea maestrul. Astăzi,Alexandru Tocilescu implineşte 61 de ani.
"Mă intrebaţi in care dintre piesele pe care le-am regizat mă regăsesc cel mai mult. Mă regăsesc in toate piesele pe care le-am regizat, pentru că intotdeauna am incercat să mă exprim pe mine. Care este destinul teatrului in epoca televizorului şi a computerului? Destinul teatrului in epoca televizorului şi a computerului este să fie in continuare un lucru viu in faţa unor lucuri care sunt doar imitaţii ale vieţii. Care este momentul care mi-a schimbat macazul desinului? Acel moment a fost 23 august 1944. Au intrat ruşii inainte să mă nasc eu şi viaţa ar fi fost altfel dacă nu s-ar fi intămplat comunismul. Mă intrebaţi care este cea mai ciudată intămplare care mi s-a petrecut. Ciudat este că incă mai trăiesc. De fapt, de ziua mea voi fi la dializă.
Cum am ajuns in lumea regiei? Intămplarea m-a orientat către această meserie. Modelul meu profesional este profesorul meu David Esrig, dar şi alţi regizori importanţi, cum ar fi Sam Peckinpah. Care a fost piesa regizată de mine care mi-a adus cele mai mari satisfacţii? Intotdeauna ultimul spectacol este realizarea care imi aduce cele mai mari satisfacţii. Mă intrebaţi daca m-a cuprins vreun regret, dacă a existat vreun moment cănd am simţit că aş face pasul inapoi. Niciodată nu am fost tentat să renunţ la cariera mea,
