Actul sase: Fan
Gustul mortii. Gustul acesta are ceva deosebit, creste in cerul gurii ca dupa o cana rece de vin de soc, bauta in arsita de tovarasul capitan. Ei, soldatii din trupele de securitate comandati de Briceag, il simtisera privindu-l, nu il puteau uita, iar gustul crestea, intens, odata cu amintirea atintita asupra acelor morti. Cu totii stiau sa taie o gaina cu cutitul, cu totii aveau sub ochi un vitel lovit in crestet cu barosul. Dar gustul acesta deosebit, al omorarii unui om, atata vreme cat executau un ordin executand un om, ajunsese, pentru unii dintre ei, mai puternic si mai dorit decat o femeie.
Gustul vinului de soc, racoros, un pic intepator, intr-o zi de arsita. Cand casca de otel se brumeaza, dar nu pe dinafara, ci pe dinauntru. Mai ales ca recompensa venea sub forma permisiilor de pana la sapte zile. Asa ca, atunci cand compania de soldati din trupele de Securitate detasata la Dej in subordinea capitanului Briceag a fost mobilizata pentru o noua misiune, s-au gasit mai multi voluntari decat era nevoie.
In 7 august 1950, la exact cinci luni de la prinderea si executarea tinerilor "dezertori" de la Halmasau, in dormitorul "trupetilor" era mare fierbere. Au jucat cu fire uscate de stir, luate dintr-o capita de fin, cine pleaca si cine nu. De data asta era mult mai simplu, nici nu trebuiau sa alerge prea mult pe coclauri. Misiunea era sa ridice si sa impuste un chiabur din Negrilesti, de peste dealul Halmasaului. Unii au castigat si simteau deja acel gust rece-intepator miscandu-le sangele uscat. Soldatul Tamas Vasile din Simeria, stiut ca nu-i intra casca de otel pe cap din cauza urechilor clapauge si mari, apoi si pentru ca se pisase pe el cand il tara in groapa pe dezertorul Petrut, cel impuscat in ceafa de tovarasul capitan si caruia-i tinea, tarandu-l, ochii scosi din orbite in palma, chinuindu-se parca sa-i v
