In materie de reuniuni teatrale, atat in Romania cat si in lumea larga exista doua modele posibile: festivalurile stahanoviste, unde ai de vazut zilnic opt spectacole in sase "locatii" aflate, de regula, la trei kilometri una de alta, plus patru "manifestari adiacente" (colocvii, lansari de carte etc. ), si festivalurile calme, unde gazdele iti ofera o reprezentatie-doua pe zi, lasandu-te, in restul timpului, sa-ti tragi sufletul, sa vizitezi orasul si sa te dumiresti, in general, despre ce e vorba acolo. Care credeti ca sunt cele mai placute?
Nu doar de dragul paradoxului, pe limba mea raspunsul suna: cele cu spectacole bune. Ceea ce imi doresc eu, una, de la o suita de spectacole este sa contina "exponate" interesante. Nu neaparat perfecte. Obligatoriu ne-plictisitoare, ne-ifosative, ne-fuserite. Inventive. Inteligente. Sensibile. Spirituale. Surprinzatoare. Toate astea la un loc. Daca majoritatea sunt asa, festivalul este, din punctul meu de vedere, o reusita. Daca nu, nu - si degeaba produc organizatorii cifre, procente si referinte ditirambice.
Prima editie a Festivalului de Teatru din Sud-Estul Europei, subintitulat "Aspecte ale dramaturgiei antice" si desfasurat la Salonic, a programat, pe parcursul unei luni intregi (14 iunie-13 iulie), opt spectacole. Nu e o greseala: in treizeci de zile, spectatorilor li s-au aratat doar opt spectacole - programat fiecare, cum e si normal pentru o metropola avand cam un milion de locuitori, in minimum doua reprezentatii (uneori, in localitati diferite, cum a fost cazul unei Medeea albaneze, jucata nu doar la Salonic, ci si la Kavala). Si asta nu pentru ca organizatorii - Teatrul National al Greciei de Nord - nu "dispunea" de suficiente spatii, celor doua sali de circa sase sute de locuri adaugandu-li-se un amfiteatru in aer liber, amplasat pe o colina cu superba vedere asupra Salonicului si putand "ingh
