Dupa ce Romania a declarat razboi Statelor Unite la 12 decembrie 1941, americanii au intrat in joc si, in perioada 1 aprilie 1942 - 22 august 1944, au bombardat diferite localitati de pe teritoriul tarii noastre.
Sa trecem peste faptul ca Ploiestiul a fost considerat "cimitirul bombardierelor americane", din cauza ca americanii au pierdut nu mai putin de 339 de avioane de bombardament din cele 6.627 care au survolat orasul, adica 5,1% din total. Sunt date statistice disecate de pasionatii domeniului. Sa analizam insa doua aspecte inedite.
In primul rand, un pilot american s-a prabusit cu avionul, la 6 iunie 1944, in satul Fundeni - Zarnesti (jud. Buzau). In cele din urma a ajuns la stana unui cioban. A fost primit cu bratele deschise, fiind poftit la masa unde a mancat branza si a gustat vinul oferit. Ciobanul traieste in prezent si isi aminteste, in timp ce isi flutura palmele in dreptul capului, "ca pilotul american avea urechile uite-asa de mari". Din pacate, aviatorul american nu a facut parte dintre pilotii americani care, in perioada 23-30 august 1944, au fost evacuati din Romania.
In al doilea rand, un alt pilot american s-a prabusit, la 23 iulie 1944, in satul Branistea, comuna Oinac (jud. Giurgiu). A fost retinut de un localnic si dus la primaria comunei Oinac, unde a fost ridicat de jandarmi. Distanta dintre cele doua localitati este de doar 2 km. Pe traseu, pilotul american a fost tratat "cu atentie", fiind dus "intr-o bataie" pana la Primarie. La prima vedere, gestul taranului, care a aruncat o ploaie de pumni in capul pilotului american, pare surprinzator. Evident, localnicul nu avea de unde sa cunoasca principiile Conventiei de la Geneva, din 1929, privind modul de tratare al prizonierilor de razboi. Dar ce anume a determinat o asemenea reactie? In nici un caz taranul nu a fost un pugilist care pierduse o medalie din cauza unui opo
