- Diverse - nr. 145 / 27 Iulie, 2007 Am notat din presa secventa "Nu-mi va tace gura", ceea ce ne-a sugerat sa discutam acest verb din fondul de baza al limbii romane, precum si familia sa lingvistica.
A tacea , verb de conjugarea a II-a, are formele: tac, taci, tace, tacem, taceti, sa taca, tacand, tacut, va tacea etc. Sensul de baza al verbului: a nu vorbi nimic, a se abtine sa vorbeasca. "Batranul cu-a lui carja sus genele-si ridica, / Se uita lung la dansul, dar gura-nchisa-i tace" (M. Eminescu). Cu intelesul: a nu raspunde "De ce taci, cand fermecata inima-mi spre tine-ntorn?" (idem).
Pe tacute , locutiune adverbiala, in tacere, in ascuns.
A tacea chitic (sau molcom, malc, ca pestele, ca pamantul, ca melcul), a nu spune nimic, a ramane mut.
A tacea ca porcul in papusoi (sau in cucuruz), a tacea spre a nu se da de gol.
Tac ma cheama , nu zic nimic, nu spun o vorba: "Apoi intra cu totii inauntru… si… Tac ma cheama" (I. Creanga).
Tace si face , se zice despre cel care actioneaza fara vorba multa, care planuieste in ascuns.
Tace si coace , se zice despre cel care planuieste in ascuns o razbunare. Expresia ia (sau ian) taci!, exprima surprinderea, bucuria sau neincrederea in cuvintele cuiva.
Taca-ti gura sau taci din gura! , nu mai vorbi, termina, ispraveste! A tacea si a inghiti (noduri), a suferi cu rabdare, fara a carti.
Taci tu, sa vorbesc eu , ne spune pentru a arata ca cel slab trebuie sa taca in fata celui mai tare. Un sens figurat despre elementele naturii si despre lucruri personificate. A sta in nemiscare, a nu se face auzit: "Si in noaptea nefiintii totul cade, totul tace, / Caci in sine impacata reincep _ eterna pace" (M. Eminescu). Tot figurat: A inceta sa vorbeasca, sa planga, a se intrerupe din vorba, a amuti, a nu-si exprima fatis parerea.
Tacere , faptul de a tacea, liniste, cal
