Pilonul economic Cu mai bine de cincizeci de ani în urma, într-un moment în care nu se stia daca Stalin si tovarasii de la Kremlin pregatesc ofensiva contra tarilor cu regimuri democratice, se nastea la Roma Comunitatea Economica Europeana (CEE). Cine putea sa iubeasca o comunitate economica, fie ea si europeana? Dupa cincizeci de ani s-a dovedit ca prosperitatea adusa tarilor membre a fost infinit mai benefica decât tot ce a putut asigura pe cont propriu statele nationale. Totul a fost posibil datorita mariajului fericit între liberalismul economic si social-democratie, bazat pe deschiderea granitelor statelor fondatoare ale CEE. Capitalismul celor sase state1nu s-a fragmentat între granitele nationale, în timp ce economia de piata libera a fost "temperata" de interventii de tip keynesian. Cu aproximativ douazeci de ani în urma, presedintele american Franklin Roosvelt urmase o astfel de politica, în timpul crizei sistemului capitalist din 1929, când propusese providentiala "new deal policy". Ulterior, politicile de interventie care sa înlature efectele negative ale pietei au devenit un fapt banal. Jean Monnet, un sustinator entuziast al pietei libere, devenise în anii ’50 un adept al politicilor europene de interventie. Astfel au fost posibile un sistem asistential extrem de generos, asigurarea de locuri de munca într-un procent neînchipuit, cresteri salariale evidente si un sistem de asigurari sociale aproape integral. Cuvintele lui Eric Hobsbawn dau de gândit: "epoca de aur a capitalismului ar fi fost imposibila fara un consens: si anume, întreprinderile private trebuiau salvate de ele însele, pentru a supravietui".2 Hobsbawn sustinea ca fara o "corectare" a pietei se poate ajunge foarte usor la un blocaj de genul celui din 1929. Sistemul keynesian, conceput sa protejeze economia capitalista de variatiile sale marcate de salturi si declinuri la fel de puternice, a