- Diverse - nr. 145 / 27 Iulie, 2007 Campii inverzite, cultivate sau nu, dealuri acoperite de fanate, pasuni sau paduri, munti inalti, ale caror creste golase ating norii, padurile de conifere care le acopera versantii, turme de oi care pasc pe pajisti alpine, curgeri de ape repezi de munte, line si meandrate de campie, lacuri inconjurate de stufarisuri ce colcaie de viata, sate si orase, vestigii istorice si culturale, toate acestea in acceptiunea unanima constituie mediul inconjurator. Daca ar trebui sa il definim, acesta se poate considera ca fiind "un sistem de componente, factori naturali si antropici care influenteaza functionarea organismelor vii, inclusiv a omului”. In Dictionarul ecologic realizat de Gh. Vasaru, mediul este definit ca "suma tuturor conditiilor externe ce afecteaza viata, dezvoltarea si supravietuirea unui organism”. O definire mult mai elaborata si in acelasi timp mai completa a mediului inconjurator este cea extrasa din "Dictionar de protectia mediului”, al prof. univ.dr. Ernest Lupan, care defineste mediul ca fiind "ansamblul factorilor fizici si biologici, naturali si artificiali, care, actionand in diferite moduri, genereaza o anumita ambianta ecologica, in general favorabila miracolului Terrei – viata, ansamblu de conditii si elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul si subsolul, toate straturile atmosferice, toate materiile organice si anorganice, precum si fiinte vii, sistemele naturale in interactiune cuprinzand elementele enumerate anterior, inclusiv valorile materiale si spirituale. Totalitatea factorilor abiotici si biotici ce inconjoara lumea vie, care alcatuiesc biosfera, litosfera si atmosfera, adica totalitatea factorilor naturali si a celor creati prin activitati umane care, in stransa interactiune, influenteaza echilibrul ecologic, determina conditiile de viata pentru om si cele de dezvoltare in ansamblu a societatii