In zadar s-a straduit Steven Soderbergh - de aceasta data - sa adauge la garnitura de vedete insarcinata sa remorcheze trilogia aventurilor lui Danny Ocean una mai ceva decat toate: Al Pacino. Plus Ellen Barkin (candva formand cu Pacino un cuplu extraordinar, intr-un film foarte bun: Sea of Love). Numai ca, din pacate, Pacino insusi este vizibil incomodat de platitudinea replicilor si situatiilor care i s-au repartizat, iar daca reuseste sa nu fie ridicol, acest lucru se datoreaza uriasului sau talent si bun-simt. In rest, cei treisprezece membri ai grupului organizator de jafuri "cu mainile curate" si metode non-violente doar circula gratuit prin cadru. E adevarat, unii (a se citi George Clooney si Brad Pitt) au bine-cunoscuta atitudine relaxata si fotogenica pe care a mizat de fapt intreaga serie, altii nici macar nu beneficiaza de cinci minute consecutive ori coerente de aparitie. Matt Damon incearca un travesti caricatural, Andy Garcia - acum aliat cu grupul lui Ocean - are un rol apropiat mai curand de figuratie, Ellen Barkin este pusa intr-o situatie absolut jenanta, speculand varsta ei ceva mai coapta (ceea ce denota o atitudine deloc reverentioasa, chiar kitsch, fata de o actrita intotdeauna fara cusur), iar Vincent Cassel, care a avut un rol cu adevarat interesant in partea a doua a trilogiei, este redus la un cameo rizibil. Dar nici macar aceste exemple de registru interpretativ prost plasat nu reprezinta partea cea mai iritanta a filmului, ci lipsa de ritm si suspans - obligatorii in cazul acestui gen de productii. Intr-o serie al carei atu ar trebui sa fie perspicacitatea planurilor puse la cale de niste tipi ingeniosi, actiunea balteste jalnic, fiind inlocuita de gesturi complice intre membrii gastii, care in permanenta isi zambesc, isi fac cu ochiul si confirma cu gesturi scurte reusita unor actiuni care raman total obscure pentru spectator. In loc