Pentru ca ne aflam in plin sezon estival, am fost tentat sa va adresez invitatia de a admira niste coline. Mai exact, sapte. Cu care se spune ca ar fi inzestrat Iasiul si care i-ar aduce supranumele de "orasul celor sapte coline romanesti".
Insa as comite o nedreptate sa ma axez doar pe aceasta legenda urbana, in vreme ce Iasiul are altele mai rasarite. Si mai cu seama una pe care n-as vrea in ruptul capului s-o trec cu vederea si care functioneaza mult mai puternic nu numai in subconstientul colectiv moldav, dar si ca brand national. Asa ca voi lasa mai spre final legenda urbana estivala, oferind locul fruntas celebrei: "Iasi - capitala culturala a Romaniei".
De ce "capitala culturala"? Pentru ca aici s-a nascut Junimea, pentru ca aici s-a format Eminescu, pentru ca avem in josul Sarariei o bojdeuca a lui Creanga, pentru ca vizitatorii pot face un tur muzeal complet in Iasi, de la casa lui Sadoveanu, trecand pe langa cea a lui Toparceanu si poposind in final la mandretea arhitecturala numita Palatul Culturii, sau pentru ca orasul gazduieste cea mai veche universitate din tara. Si nu numai din motivele astea, dar spatiul de gazduire a articolului pune o limita de bun-simt excursului meu istoric, altfel unul de dat jos palaria. Cum insa locuitorii urbei nu-ti vor spune niciodata ca Iasiul este "ex-capitala culturii" sau "fosta capitala culturala", cauti, firesc, confirmari din prezent pentru aceasta legenda urbana. Si le gasesti. Nu la Filarmonica, nu la Teatrul National unde, e adevarat, s-a schimbat de-o vreme directorul, dar nu inca intr-o masura semnificativa si spectacolul, nu neaparat prin paginile de reviste culturale locale, nu prin cenaclurile literare sau prin locurile publice unde-si desfasoara activitatea culturala febrila scriitorii locali. Le gasesti la niste autoritati care sunt, se pare, extrem de interesate de nivelul cultural al
