Initial, optasem pentru un alt titlu: „Ion Iliescu cere scuze lui Traian Basescu“. Ar fi fost putin mai mult decit un artificiu retoric, dar nu cu mult. In realitate, fostul presedinte a mers cu scuzele mult mai departe.
Inainte de orice, as vrea sa remarc extraordinarul altruism de care a dat dovada in aceste zile fostul presedinte al Romaniei. Pe o vreme teribil de calda, Ion Iliescu scrie scrisori si, in acest fel, da combustibil presei care nu mai are, asa cum a fost cazul anul trecut, dosare de Securitate si nume spectaculoase de forfecat.
Grija mare pentru buna functionare a presei, multa generozitate din partea lui Ion Iliescu, dar si greaua batrinete pe care o duce cu sine. Vazind cu cita hotarire incearca acum, iesit de pe aleea principala a politicii romanesti, sa ne faca sa credem ca albul e negru si invers, nu mai e nevoie sa il luam peste picior pe nefericitul fost presedinte: de vreme ce ride singur de el...
Scrisoarea pe care Ion Iliescu i-a trimis-o ieri lui Traian Basescu nu e o isprava epistolara singulara in ultimele zile. Fostul presedinte i-a mai scris si lui Sorin Iliesiu, evitind sa ii raspunda la citeva intrebari bine plasate despre, stiu ca sint prea blind, activism si neoactivism politic.
Iliescu l-a infierat pe Iliesiu cu minie proletara si cu aplomb de secretar de partid pentru indrazneala de a cere adevarul. Plus ca, ulterior, dupa ce polemica dintre cei doi se cam incheiase, I. Iliescu i-a trimis o mizerabila directa (bineinteles) de stinga lui Vladimir Tismaneanu.
Asadar, Ion Iliescu isi facuse mina; prin urmare, scrisoarea de acum doua zile e o continuare cumva fireasca a activismului unui cindva activist de nadejde cu acte in regula al PCR.
De fapt, cele doua scrisori trebuie arhivate cu grija. Alaturi de interventiile politice, in special cele de politica interna,
