"Diplomati KGB"
Daca, in perioada interbelica, devenise curenta expresia "diplomat cominternist", in aceea a Razboiului Rece a circulat expresia "diplomat KGB".
Metoda "diplomatilor-spioni", deci a "agentilor legali", "ofiteri deplin conspirati" nu a fost o inventie a serviciilor de informatii sovietice, dar ea a fost perfectionata si extinsa la un "nivel superior" fata de practicile altor servicii. Adesea, "diplomatii-spioni" aveau prioritate fata de diplomatii de cariera, in ceea ce priveste desfasurarea de activitati informative. In general insa, folosirea predilecta a acestor "agenti legali" in asemenea activitati se datora faptului ca, prin natura misiunii lor, aveau mai mari posbilitati de miscare si informare, iar, in cazul demascarii lor, riscau, in primul rand, retragerea de la post, fata de "agentii ilegali" care puteau fi adusi in fata instantelor de judecata si pedepsiti.
In timpul lui Brejnev, 9 din cei 13 ministri adjuncti de externe si o duzina de ambasadori erau ofiteri conspirati ai KGB. In perioada Razboiului Rece, a avut loc o masiva infiltrare a misiunilor diplomatice ale URSS cu ofiteri de informatii, incepand de la cele mai inalte niveluri, ambasadele ajungand aproape sa se confunde cu rezidente ale KGB sau GRU, serviciul militar de informatii al URSS. Cunoscutul istoric al KGB, Barron, apreciaza ca, numai in statele Lumii a Treia, 80% din diplomati erau ofiteri KGB sau GRU, iar, potrivit informatiilor FBI, in general, 50 % din personalul ambasadelor sovietice avea insarcinari de spionaj. Igor Gusenko, el insusi diplomat la Ambasada URSS in Canada, a pus la dispozitie serviciilor canadiene si americane, dupa defectarea sa, o lista cu 1700 de agenti pentru URSS, intre care se aflau inalti functionari, conducatori de sindicate, "spioni atomici".
Ca sa ne referim doar la "diplomatii-spioni", care au avut rang de ambasado
