Anchetatorii "Dosarului Pogany" s-au arătat ferm convinşi că fraţii Botez sunt proprietarii de drept ai capodoperei. Iar convingerea lor a atărnat greu in soluţia de SUP dată la sfărşitul anchetei. Documente diverse, emise de-a lungul timpului, aruncă indoiala asupra acestui mod de abordare a problemei.
Textul rezoluţiei de SUP ilustrează complicatul tur de forţă executat de anchetatori pentru a demonstra că "Domnişoara Pogany" nu a făcut parte niciodată din patrimoniul cultural naţional. Motiv pentru care nici "discreta" ei scoatere din ţară nu ar fi o infracţiune propriu-zisă, ci doar o simplă contravenţie.  Â
PARTIDUL ŞI MUZEUL. In argumentarea acestei idei, anchetatorii s-au bazat pe legi şi decrete, dar şi pe documente privitoare la patrimoniul cultural, documente care, emise la sfărşitul anilor â70, se referă, concret, la capodopera brăncuşiană. In plus, din motivarea deciziei de SUP rezultă că s-au avut in vedere şi anumite fapte care insă in loc să fie adăncite au fost interpretate intr-un mod original. Un asemenea document, vechi de trei decenii, este Adresa nr. 17.117/01.11.1978, emisă de Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste, prin care Muzeul Naţional de Artă era atenţionat că: "In şedinţa din 11.10.1978, Comisia Centrală a Patrimoniului Cultural a hotărăt ca lucrarea «Domnişoara Pogany» să rămănă in custodia Muzeului de Artă al RSR".
In plus, "forul superior" trasa muzeului sarcina ca "pănă la 30.11.1978 să intocmească documentele de evidenţă care să fie predate Oficiului pentru Patrimoniul Cultural Naţional al Municipiului Bucureşti, in vederea includerii informaţiilor in evidenţa centralizată de stat". Şi-ar fi putut oare permite conducerea Muzeului Naţional de Artă să ignore un asemenea ordin ferm al "eşalonului politic superior"? Greu de crezut! Nu şi pentru anchetatorii "Dosarului Pogany"
