Deplasîndu-se treptat pe terenul concretului istoric, detectînd verosimilul în "miracolul" portughez, dl. Mihai Zamfir operează şi alte comparaţii între cele două ţări. Bunăoară cea referitoare la răul produs culturii de comunism nu doar în ţările Estului, unde acesta deţinea controlul absolut, ci şi - lucru puţin cunoscut la noi - în Portugalia, "unde n-a călcat picior de soldat sovietic, dar au existat în schimb comunişti activi". Aceştia n-au pregetat a intoxica intelectualitatea, producînd numeroase victime, inclusiv din rîndul personalităţilor celor mai prestigioazse. Printre ele, José Régio, una dintre marile figuri ale culturii portugheze contemporane. "Acest poet de o mare puritate a avut neşansa de a fi poet religios; acest romancier extraordinar, iniţiator al prozei portugheze cu adevărat moderne, a avut neşansa de a fi criticat public aşa-numita <>; acest dramaturg de frapantă originalitate şi-a ales subiectele pieselor din Biblie şi din istoria Portugaliei - altă erezie scump plătită. în fine, ca unul dintre marii critici literari ai secolului XX (poate cel mai mare, s-a manifestat drept partizan ireductibil al esteticului şi al primatului valorii asupra ideologiei". întrucît "a îndrăznit" să facă toate acestea într-o perioadă în care intelectualitatea portugheză era marcată de stînga politică, Régio a devenit un ostracizat. "N-ar fi exagerat să spunem că însăşi moartea prematură i s-a tras din ura tenace cu care a fost urmărit, difamat şi marginalizat de şefii locali de opinie". Cum am putea să nu ni-l amintim, într-un asemenea context, pe Lucian Blaga? Mai aflăm că aceiaşi literatori comunişti care stigmatizau scrierile lui Régio pe motiv că sînt "estetizante", "mistice", "reacţionare" (ce sinistru ecou au pentru noi astfel de epitete!) au încercat şi discreditarea lui Fernando Pessoa, însă uriaşul succes al operei sale peste hotare le-a zădărnicit tent