E doar o tănără de 22 de ani. Cu speranţe, cu vise, cu dorinţe. Vrea să se indrăgostească, să aibă copii, să trăiască alături de cei dragi. Boala, leucemie limfoblastică, ii mătură rănd pe rănd bucuriile şi-i pune lacrimi in priviri.
Georgeta Andreea a luat-o acum pe un drum presărat cu spini, cu lacrimi şi cu suferinţă. La 22 de ani, tinereţea ei este ingropată intr-o cameră de spital. A trebuit să uite de facultate, de plimbările lungi prin parc, de drumeţiile de munte⦠Acum oboseşte atăt de rău... Picioarele parcă i se impietresc, iar inima ii spune printre suspine: "Nu mai potâ¦".
CA UN TRĂSNET⦠Ţine minte cum, in urmă cu doi ani, o răceală puternică i-a umflat amigdalele, trăntind-o la pat. Medicii de la Spitalul Judeţean Piteşti, in urma analizelor făcute, i-au redat speranţa că nimic grav nu i s-a intămplat şi au trimis-o acasă. Liniştea din sufletul Andreei a durat puţin. După nici o lună, fata abia dacă se mai ţinea pe picioare. Oboseala nu-i mai dădea pace. Un pas să fi făcut incercănd să urce scările blocului sau ale facultăţii şi trupul ei se simţea din ce in ce mai firav. Se apropia Crăciunul. In mintea fetei răsunau colinde. Pe străzi mirosea a sărbătoare. Nici prin gănd nu i-ar fi trecut că şi in anul acela, ca in fiecare an de altfel, nu va fi acasă impreună cu familia, frămăntănd la cozonaci nici impodobind bradul. Analizele la sănge pe care şi le-a făcut la sugestia medicului de familie i-au ridicat multe semne de intrebare. Certitudinea diagnosticului a venit de la doctorii Spitalului Universitar de Urgenţă din Capitală: "Leucemie acută limfoblastică T".
150.000 DE EURO⦠O VIAŢĂ. Două luni a fost internată in spital la secţia de Hematologie. "Şi Crăciunul şi Revelionul le-am petrecut făcănd chimioterapie. In spital. Simţeam cum mă transform, cum devin altă persoană. Mi-a căzut părul de la c