Capsunarii Romaniei sunt niste oameni speciali, pe care tara se bazeaza mult, dar pe care statul a reusit performanta de a-i disponibiliza de doua ori. Prima oara, Romania i-a disponibilizat cand a inchis fabrici, uzine, mine, cand a uitat sa mareasca salariile profesorilor, ale celor din sistemul sanitar, cand a creat conditiile perfecte pentru a muri de foame la tara, facand agricultura.
Dupa aia, pentru finantisti si pentru rude, au devenit un fel de matusa bogata din America. In fond, muncitorii romani din strainatate au trimis in tara, anul trecut, 5,3 miliarde de euro.
Dar statul roman, impartial, i-a tratat ca pe orice cetatean, adica i-a ingropat in probleme birocratice. Matusa bogata din Vest, venita in vizita in patrie, s-a trezit ba cu pantofii plini cu dulceata, ba cu mana prinsa in usa. Practic, multi capsunari au fost disponibilizati a doua oara nu printr-un preaviz, ci tot incercand zadarnic sa obtina un aviz.
De exemplu, mii de copii ai capsunarilor nascuti in strainatate au ramas fara certificate de nastere romanesti pentru ca procedura e atat de complicata incat poate dura si sase luni de zile. Intai, cererile pentru certificate sunt depuse de parinti la oficiile de stare civila de pe raza ultimului domiciliu stabil.
Apoi, dosarele pleaca de la oficii la birourile de evidenta informatizata a persoanelor. Dosarul se odihneste putin, apoi o ia spre serviciile judetene de evidenta, iar de aici la INEP (Inspectoratul National pentru Evidenta Persoanelor). Transportul documentelor are regim special, adica, cel putin, dureaza mult.
In final, victorie! Copilasul e roman 100%, cum, probabil, i-au devenit si parintii, care si-au pierdut de mult slujbele din strainatate. La fel, varianta depunerii actelor la oficiile consulare e la fel de nefericita.
Oricum, e destul ca Guvernul se ocupa c
