Titus Ceia Si in Italia a fost parjol, nu doar la noi. Parjol la propriu si la figurat. Cel la figurat pentru ca simpla respiratie la 40 de grade iti frige plamanii. Cel la propriu, pentru ca asa e lumea. Lumea nu tine cont de uscaciune, lumea arunca chistoacele de tigari printre ierburile ingalbenite de arsita si apoi, din aproape in aproape, ard 15 ha de culturi diverse, sau 30, sau 50. Zilele trecute, intr-un astfel de eveniment, 2 batranei - sot si sotie - care atipisera in masina lor undeva pe un camp, s-au pomenit in mijlocul flacarilor. N-au putut fi salvati.
Cu sau fara parjol, Italia e ca un magnet. Daca la 1900 si chiar mai devreme familii intregi de peninsulari se imbulzeau in transantlantice pentru a-si cauta norocul in SUA, astazi Italia a devenit la randul ei mirajul pentru multi doritori de mai-bine. Albanezi, rusi, marocani, sud-americani, sarbi, polonezi, arabi. Inevitabil, romanii. Frati intru latinitate, veniti pentru un timp mai scurt, mai lung sau pentru totdeauna.
Romanii se simt bine in Italia. Invata repede limba, stiu sa se descurce si cu munca. O familie a venit acum cativa ani, baietelul lor terminase clasa I in Romania si parintii au dorit sa-l inscrie la o scoala italiana. S-a obtinut acordul scolii, dar conditionat: sa se ia totul de la inceput. Copilul a inceput a doua clasa intai in septembrie, dar dupa scurt timp directia scolii a decis: copilul e prea bun, va fi mutat pe loc in clasa a III-a. Asa s-a facut, iar la finele clasei a III-a puiul de roman a luat premiul I. Cum s-ar spune, pe piata creierelor avem marfa buna.
Sigur, povesti sunt mult mai multe. Cu romani, rusi, ucrainieni, albanezi. Cu marocani, chilieni, turci, costa-ricani. Pe covorul acestei povesti s-a nascut o alta poveste. De 3 ani incoace, Provincia di Frosinone organizeaza vara un festival al emigrantilor. Incontro dei Popoli. Zeci d
