Petra, "piatra trandafirie a Antichităţii" din Iordania, a devenit una dintre cele şapte noi minuni ale lumii În Manuscrisele de la Marea Moartă se spune că Petra a fost capitala

Petra, "piatra trandafirie a Antichităţii" din Iordania, a devenit una dintre cele şapte noi minuni ale lumii

În Manuscrisele de la Marea Moartă se spune că Petra a fost capitala regatului nabateenilor, o populaţie semită ce cunoştea arta scoaterii apei de la mari adâncimi, singura care şi-a permis să construiască în Antichitate un oraş în deşert. Locuitorii vorbeau limba aramaică şi, prin plasarea oraşului pe drumul ce unea Marea Moartă cu Golful Aqaba, controlau toate rutele comerciale din zonă.

Deşi era situată în plin deşert şi nabateenii erau nevoiţi să pompeze apa dulce de la peste 50 de metri adâncime, zona în care au fost cândva oazele unde se cultivau legumele şi fructele necesare locuitorilor din Petra era inundată cam de două ori pe an, din cauza unor ploi diluviene ce durau numai câteva zile. Săpăturile arheologice au scos la iveală digurile şi cisternele de piatră construite de nabateeni special pentru aceste ocazii.

Ei îşi protejau astfel recoltele şi, în plus, asigurau un debit constant, pentru canalele de irigaţii. Seceta nu afecta niciodată oraşul, garantând prosperitatea locuitorilor chiar şi în perioadele în care nu ploua câte doi ani la rând.

Ruinele, descoperite în 1812

Multă vreme, Petra a fost considerat unul dintre oraşele pierdute ale lumii antice. Abia în anul 1812 cetatea a fost redescoperită de către un explorator elveţian, Johann Ludwig Burckhardt, care a descris-o drept "un oraş roz, la fel de bătrân ca şi timpul". Şi, ce-i drept, nimeni nu ştie când a fost fondată acestă metropolă antică, săpată direct în stânca muntelui.

Că erau horiţi sau edomiţi, înaintaşii nabateenilor erau sigur o populaţie ce cunoştea surpri