Domnisoara Porcusoara nu-i din neamul lui Nea Ghita, care-n cocina guita, ci-i din nobili dintr-aceia ce isi zic "de Guineea".
Ea, de fapt, e-americana si-are aur cald in blana; ochii - rosii licurici si... nici urma de sorici!
Pai, atunci iti vine parca sa te miri: de ce e... poarca?
Nu chiar "poarca" - "porcusoara", si-am primit-o asta-vara.
Cand avea numai o luna sta intr-un ciorap de lana si de-acolo ii dam ghes sa apara:
"Iesi!"
"Nu ies!"
Dar c-o frunza de salata, iute se-arata pe data. Cu verdeata si cu boabe s-a-naltat un pic pe labe. Lung i-ar fi oleaca botul, restul e rotunda-n totul!
Fiindca-i fata de oras, se rasfata in talas, nu-n noroaie si ostrete ca purceii din cotete.
Cand talasul-i terminat, ii pun presa-n chip de... pat, iar ea, buna "cititoare", toaca-n graba la ziare, insa numai partea goala, nu si textul cu cerneala! Pentru ce i-ar face feste, stirile mai indigeste?
E-o desteapta, o splendoare! Roz urechi fluturatoare, piciorus si blana scurta si doua tatuci pe burta. Si ma pupa, zau, nu mint, imi raspunde de-o alint, din dulceata-i de botic, cu-un "chir, chir!" si cu-un pupic.
Cand i-e foame, stie blocul, ca o face cu tot focul, protestand inversunata: "Gui!" "Salata!", "Gui!" "Salata!" De-aia-i nobila, se pare... "T"-ul din "Guit!" nu-l are!
Draga "Formula As",
Sunt credincioasa si ferventa voastra cititoare de la inceputuri, in admiratia revistei si a minunatului colectiv care o scrie. M-ati gazduit in pagini la "Proiecte de viitor", ca scriitor ce am fost si am ramas. V-am mai trimis o "Poveste cu guguline", care se pare ca a fost prea lunga si n-a placut. As fi fericita daca ati publica "epitalamul" pentru Sufletica, porcusoara mea de Guineea, care-mi umple cu gingasie si giumbuslucuri singuratatea.
Mereu a voastra, cu admiratie si dragoste,
Passionari
