Pesedistii doresc cu disperare sa tina agenda politica a acestei veri. Cum se anunta in vreun sondaj de opinie ca ar mai fi recastigat cate un iluzoriu procent, se intensifica harmalaia din care s-ar dori sa intelegem ca partidul lui Geoana isi va face jocurile si in urmatorul Parlament. Una peste alta, ne-am trezit cu o pleiada de analisti pesedisti care se intrec in a ocoli dezbaterea reala axata pe subiecte de interes general, preferand in schimb sa imprumute din metodele reclamei comerciale, de parca ar vrea sa vanda vreo marca noua de sapun.

De pilda, atunci cand se vorbeste despre PSD, in incercarea unora de a sublinia cresterea partidului in sondaje, fie chiar si numai pana la 20%, se face abstractie de faptul ca situatia reala a partidului nu mai are nici o legatura cu actuala configuratie parlamentara, rod al unei alte conjuncturi politice din anul 2004. Asta stia si Adrian Nastase atunci cand a anuntat ca a gasit solutia salvatoare pentru PSD: intrarea la guvernare pe termen lung alaturi de PNL, elaborarea unui program comun de guvernare. Ideea lui Nastase nu e noua. Ea este vehiculata de ceva vreme. Chiar si Traian Basescu le propusese PNL si PSD sa-si asume public si deschis colaborarea, sa paraseasca astfel subteranele politicii. Nastase n-a facut decat sa spuna cu voce tare ceea ce gandesc colegii sai. Sa vorbeasca despre beneficiile guvernarii pe care pesedistii nu vor sa le piarda din cauza liberalilor care resping oficializarea legaturii. PSD a adus PNL exact acolo unde a vrut, iar acum incearca sa traga maxime foloase electorale din asta. El are totusi dreptate atunci cand vorbeste despre faptul ca intelegerea dintre PNL si PSD pentru majorarea pensiilor ar fi trebuit recunoscuta. E adevarat ca daca Tariceanu si Geoana si-ar fi asumat barbateste modificarea legii pensiilor umar langa umar, fara atatea contre intre ei pe tema paternitatii, ambe