In zorii noii noastre istorii, legate străns de Uniunea Europeană, nu mai avem de ales. In perspectiva trecerii la euro, probabil in 2014, suntem nevoiţi să ajungem, in căţiva ani, la o inflaţie anuală mai mică de 2%. Un obiectiv pe care Banca Naţională il monitorizează pas cu pas.
In zorii noii noastre istorii, legate străns de Uniunea Europeană, nu mai avem de ales. In perspectiva trecerii la euro, probabil in 2014, suntem nevoiţi să ajungem, in căţiva ani, la o inflaţie anuală mai mică de 2%. Un obiectiv pe care Banca Naţională il monitorizează pas cu pas.
Dezinflaţia a ajuns intr-un stadiu avansat de consolidare. I s-a spus adio, deja, oricărei speranţe că rata inflaţiei va mai putea fi negociată⦠aşa cum se petreceau lucrurile in vremea acordurilor cu FMI. Sau că firmele neviabile işi vor mai găsi salvarea de la faliment prin inflaţie. Dar la inflaţia de 2% nu vom ajunge uşor.Preţurile actuale reflectă incă neputinţele unui sistem economic lipsit de eficienţă. Dar şi o dezinflaţie bruscă, ce s-ar putea produce din cauza prăbuşirii puterii de cumpărare, ar fi catastrofală. Ea trebuie evitată cu orice preţ. Dar tot cu orice preţ trebuie să fie evitate noi explozii inflaţioniste. Trebuie evitate şocurile tip â97, cu un salt brusc al inflaţiei in sus, in martie, la 30,7%, apoi cu un salt brusc in jos, in iulie, pănă la 0,7%, după care a urmat un alt urcuş, spre toamnă-iarnă. Nimic nu este mai greu decăt calibrarea masei de bani şi realizarea unor planuri de afaceri racordate la astfel de zig-zag-uri. Inflaţia nestatornică, dominată de coborăşuri niciodată sigure, pentru că erau frecvent urmate de urcuşuri a lovit puternic in stimulentele muncii. Preţurile inşelătoare au indepărtat numeroase categorii sociale de fluxul real al pregătirii şi performanţei profesionale. Din această cauză, in primul rănd, noi nu am ajuns decă
