Cu alte cuvinte, avem de-a face cu o dez-abstractizare. Ca un revers al medaliei, de multe ori spiritul autentic si sincer al observatorului de joc s-a pierdut. Iata insa ca uneori avem de-a face cu niste cazuri aparte care traiesc chiar sub nasul nostru. Leontina Hategan, in varsta de 65 de ani, este o turdeanca, microbista veterana, “cea mai stelista intre steliste”.
Cu “nasul” si pe tren, dar si pe stadion
Povestea ei este cel putin surprinzatoare si incepe in satul de bastina Aiton, de cand copiii de abia invata sa se joace de-a v-ati ascunselea prin lanul de porumb. “Intotdeauna am avut o fascinatie pentru minge. Mi-a placut orice sport care se joaca cu mingea. Dar marea mea iubire a fost fotbalul. La varsta de 12-13 ani am venit in Turda si la 19 ani m-am maritat.
Intotdeauna mergeam la meciurile echipei Sticla Ariesul Turda, care se jucau pe un stadion pe care acum se afla Electroceramica Turda. Treceam raul Aries pe un podet de lemn, ca nu era podul de acum. Imi amintesc destul de vag. Ca de atunci am fost la sute de meciuri. Imi placeau echipe precum FC Arges pe vremea lui Dobrin si U Craiova. Dar marea mea dragoste ramane Steaua”
Pe vremea lui Ceausescu, fotbalul era un divertisment de lux.
Adevaratii pasionati isi inghesuiau masinile in jurul stadionului ca sa fie mai aproape de atmosfera meciului si urmareau jocul cocotati care pe unde apuca sau, alteori, vreun vecin care vroia sa isi improvizeze un stadion acasa isi scotea televizorul in curte si chema prietenii la o bere, unde puteau sa isi exteriorizeze naduful si sa zbiere de bucurie in momentul in care jucatorul favorit
marca. Azi, fotbalul ramane pentru Leontina Hategan o pasiune, dar si un divertisment de lux din cauza costurilor de deplasare si a biletului de acces in stadion. Cu toate astea, turdeanca noastra are o strategie ingenioasa.
