De la Bucureşti pîna la Balcic, o posibilă destinaţie de vacanţă de pe litoralul bulgăresc, sînt în jur de 250 de kilometri (pe varianta prin Silistra). Un drum pe care îl poţi parcurge destul de lejer cu maşina în patru ore, cu tot cu traversarea cu bacul pe la Chiciu şi cu trecerea prin vamă care a devenit o simplă formalitate. Dacă n-ai maşină, însă, călătoria se poate transforma într-o aventură de o zi întreagă. Te pregăteşti pentru o incursiune într-un spaţiu iniţial necunoscut, dar pe care începi să-l cunoşti treptat, pe măsură ce parcurgi kilometrii, înghesuit pe bancheta din spate a unui microbuz şi vei înţelege că pînă la urmă, asta e!... am rămas ţări "vecine şi prietene", ne-am trezit împreună din acelaşi coşmar, am intrat "de mînuţă" în lumea civilizată, aşa că avem multe în comun.

Cu microbuzul, spre orizont...

Ora 7,30. Autogara Bucureşti Obor. Microbuze spre Călăraşi pleacă din jumătate în jumătate de oră. Cel "de ora opt" este deja plin. În timp ce aşteaptă ca şoferul să-şi termine cafeaua şi să se urce la volan, călătorii înghesuiţi în micuţa conservă Mercedes ne privesc cu superioritate pe geam: ei au venit mai devreme, ei au prins loc.

Ne postăm la coada care deja s-a format pentru microbuzul "de opt jumate", cu neplăcuta senzaţie că n-o să încăpem nici în el. Dau o fugă pînă alături, la gară, ca să mă interesez de trenuri. Nu există decît un personal care îşi dă duhul pe undeva pe la jumătatea drumului, într-o haltă unde "se lucrează la linie". Cînd mă întorc, coada deja s-a mutat pe un alt peron "unde trage maşina". Prilej cu care ordinea iniţială s-a transformat în dezordine. Oamenii, obişnuiţi ai rutei, fără bagaje, doar cu nervii matinali de rigoare, încep deja să dea din coate, deşi microbuzul nu se vede pe nicăieri. În faţa noastră s-a postat o cucoană care nu era mai devreme. Duce la Călăraşi: două sacoşe mari din rafi